Dupa cativa ani fara zapada in Bucuresti , finalul anului 2009 inneaca Bucurestiul in nameti . Ne intoarcem in timp si observam o oarecare asemanare ... Acum 6-7 ani in fiecare iarna eram obisnuiti cu gerul aspru de " crapa pietrele ". Se-ntoarce roata si astfel beneficiem de amintiri din tinereti de mult uitate .
Este frumos totusi , sarbatori de iarna audentice cum numai in povestile bunicilor mai auzeam . Cand eram un pustan altfel percepeam minunea primei zapezi , si cand zic prima zapada ma refer la aceea in care iti era frica sa iesi din casa de teama cumplitului ger . In acel moment , nu intelegeam nemultumirea adultilor .
Acum totul capata sens . Nervii soferilor capata dimensiuni astronomice alimentati de mersul pe sinele de tramvai aduse la nivel cu soseaua , de zapada , transformarea autoturismelor in vagoane mai mult sau mai putin avariate de atasarea nedorita a acestora prin tamponare , iesirea in decor pe campul alb si urcarea acestora in copaci sunt doar cateva exemple din "bucuriile soferilor".
Noua generatie de soferi accepta cu mai mult entuziasm poleiul , ghiata de pe sosele transformand masina in sanie cu motor cu sute de CP .
