O iarna ca-n Moscova

Dupa cativa ani fara zapada in Bucuresti , finalul anului 2009 inneaca Bucurestiul in nameti . Ne intoarcem in timp si observam o oarecare asemanare ... Acum 6-7 ani in fiecare iarna eram obisnuiti cu gerul aspru de " crapa pietrele ". Se-ntoarce roata si astfel beneficiem de amintiri din tinereti de mult uitate .
Este frumos totusi , sarbatori de iarna audentice cum numai in povestile bunicilor mai auzeam . Cand eram un pustan altfel percepeam minunea primei zapezi , si cand zic prima zapada ma refer la aceea in care iti era frica sa iesi din casa de teama cumplitului ger . In acel moment , nu intelegeam nemultumirea adultilor .

Acum totul capata sens . Nervii soferilor capata dimensiuni astronomice alimentati de mersul pe sinele de tramvai aduse la nivel cu soseaua , de zapada , transformarea autoturismelor in vagoane mai mult sau mai putin avariate de atasarea nedorita a acestora prin tamponare , iesirea in decor pe campul alb si urcarea acestora in copaci sunt doar cateva exemple din "bucuriile soferilor".
Noua generatie de soferi accepta cu mai mult entuziasm poleiul , ghiata de pe sosele transformand masina in sanie cu motor cu sute de CP .

Vara 2009 - o iesire din banal

Primul an de facultate s-a incheiat . Primul pas in vacanta l-am considerat ca fiind , dorinta de a iesi din banal . Ca atare , m-am decis sa fac Transfagarasanul a 3 - a oara . Un traseu si o serie de peisaje de vis , insa , deosebit de periculos . Ajuns la Balea Lac , am descoperit ca totul capata o noua infatisare . Atras de mirajul naturii , devin mai nostalgic , mai melancolic . Pentru scurta perioada de timp , acesta se imbina armonios cu natura si deasemenea cu peisajul alpin . Mai aproape de natura , departe de zgomotul asurzitor al orasului am descoperit libertatea . Dar ce este cu adevarat libertatea ? Nu poate fi doar o simpla iesire din banal . Prin urmare , am cercetat ... LIBERTATEA ... Oare stim corect sa o definim ? Multi si-au propus acest lucru . Oare au reusit ? ...

• Cand esti liber si sanatos si ai si liniste sufleteasca , poti spune ca te-ai putut apropia cat mai mult de fericire in aceasta viata .
• Constiinta libertatii individuale e conditia necesara a respectului fata de noi insine . ( G.G ANTONESCU , antologie pedagogica )
• Adevarata libertate sufleteasca e aceea care consta in cultul adevarului , binelui si frumosului , in taria de a-si afirma convingerile si a lupta pentru realizarea binelui si pentru singurul motiv ca e bine . ( Garabet ASLAN , Cum sa traim ? )

Frumoasa notiune si de asemenea frumoase abordari . Dar sa continuam .
Dupa cateva zile , am trecut muntii si am ajuns in Cluj sa vad daca " voi gasi adevarata sinceritate " . Insa , nu o putem obtine decat in ani sau nu o vom obtine niciodata oriunde am incerca .
Dupa cateva zile plec la mare intr-o companie deosebit de placuta . Cateva zile pe nisipul fierbinte racorit de apa marii au fost benefice .
Am continuat vacanta la bunici in livada de ciresi a copilariei unde mereu regasesc primele raze de soare care mi-au marcat copilaria .
Dar vara a trecut , si azi , am inceput prima zi din al 2 -lea an de facultate .

Amintiri din copilarie

Livada de ciresi

La numai cativa ani , am ramas mut de uimire si ii intrebam pe parintii mei de ce e cald afara iar ciresii sunt plini de zapada . Ei mi-au spus cu zambetul pe buze ca a venit primavara si ciresii au inflorit . Nu mica mi-a fost mirarea cand dupa cateva saptamani florile albe de ciresi pe care le-am asemuit cu bulgari mici de zapada s-au transformat in sfere rosii , mici , lucioase , pe care bunicii mei le-au cules pentru mine imbiindu-ma sa le mananc.

De fiecare data , in orice anotimp , cand merg la bunici , in livada de ciresi imi aduc aminte de cele doua momente care mi-au marcat cu adevarat copilaria , primavara si inceputul verii . Aici , in livada de ciresi , am retrait in fiecare vacanta de vara aceste momente de inceput ale copilariei mele . Contrastul dintre albul florilor de cires si rosul purpuriu al fructelor , este o imagine intiparita pe retina , care nu cred ca va disparea vreodata . Chiar primavara trecuta am urcat pe deal , la livada si am vazut cu aceiasi ochi , ca acum multi ani in urma , cand de-abia paseam , florile albe de ciresi . Ma incearca sentimentele de nostalgie , de dragoste fata de aceasta adevarata “oaza” de frumusete , de relaxare din gradina bunicilor . Intotdeauna am fost incantat sa zburd prin gradina si atat de fericit eram incat veneam acasa doar la masa .

Acum stau mai putin pentru ca , adolescent fiind am alte preocupari , insa iarba verde , florile multicolore si ciresii din livada ma fascineaza . Aici ma simt liber , simt cu adevarat ca traiesc , natura ma relaxeaza si imi ofera linistea de care am nevoie si pacea pe care cateodata fiecare dintre noi o doreste . Aici ma simt impacat cu mine insumi , departe de zgmotul orasului , poate cateodata de rautatea semenilor si acum inteleg de ce , aici m-am simtit intotdeauna in siguranta.

Eram absorbit de minunatiile naturii , iar ciripitul pasarilor ma tinea treaz , totusi , in aceasta stare de vis . Acum imi dau seama ca mereu visam cu ochii deschisi , iar starea de bine in care ma aflam si energia pe care o capatam ma faceau sa trec mai usor peste micile probleme de sanatate . Eu cred ca acest refugiu al meu in mijlocul naturii a contribuit la multe schimbari in viata mea . Am devenit mai sanatos , mai puternic , dar sensibil la tot ce este frumos , la tot ce ofera natura . Nu stiu daca acum am putut exprima in cuvinte tot ceea ce am simtit , insa cu certitudine pot spune ca livada de ciresi a bunicilor face parte din copilaria mea , dar si din adolescenta . N-am sa uit niciodata cum ma ascundeam sub ramurile umbroase ale ciresilor in zilele toride de vara , pentru ca acolo o sa ma ascund mereu ... in livada de ciresi .